Întâlnim tot mai des, atât în livrări, cât și în proiecte, arbori integrați în clădiri. De obicei, aceștia se află într-o curte interioară, într-un patio sau într-un spațiu exterior acoperit și, prin urmare, în mare parte în aer liber. Clădirea este proiectată în jurul arborelui, iar trunchiul trece printr-un acoperiș, o streașină sau planșeul unei terase. Uneori, construcția este ridicată în jurul unui arbore matur existent. În alte cazuri, arborele de mari dimensiuni este plantat mai întâi, iar clădirea este construită ulterior.

Această cerere reflectă o evoluție clară. Orașele devin mai dense, iar proiectanții doresc să integreze vegetație matură în perimetrul unei clădiri, ca parte a modului în care este utilizat un loc. O curte interioară cu un arbore adevărat transformă o clădire închisă într-un loc în care oamenii vin cu plăcere. Pentru aceasta este necesar un arbore care să arate matur încă din prima zi, deci un exemplar de talie mare la plantare.

Arhitectura și randările aferente acestor proiecte au adesea un aspect amplu și verde. Într-o astfel de randare, arborele apare întotdeauna la maturitate, iar contrastul dintre clădire și vegetația de lângă aceasta este tocmai motivul pentru care se solicită un exemplar de talie mare.

Această diferență dintre interior și exterior determină aproape tot ceea ce urmează. Un arbore aflat în mare parte în aer liber crește în condiții exterioare normale. Într-un spațiu închis și încălzit se aplică însă cu totul alte condiții. Mai jos sunt prezentate aspectele decisive în etapa de proiectare.