Plantarea arborilor

Perioada potrivită pentru plantarea unui arbore crescut în câmp este cea de repaus vegetativ.
În cazul arborilor foioși, aceasta începe din momentul în care arborii și-au pierdut frunzele și s-au călit și durează până când seva începe să circule din nou primăvara. În Europa de Vest, arborii cu balot pot fi plantați, în general, de la jumătatea lunii noiembrie până la sfârșitul lunii aprilie, însă acest interval depinde în mare măsură de condițiile climatice și de specia arborelui. Temperatura din timpul toamnei și al primăverii joacă un rol important și, în plus, nu toți arborii își pierd frunzele în același timp. Același lucru este valabil primăvara pentru momentul în care se dezvoltă frunzele. Pentru arborii cu frunze persistente și conifere, sezonul de plantare este, în general, puțin mai lung decât pentru arborii foioși. Arborii crescuți în containere pot fi plantați pe tot parcursul anului. Aceștia sunt, în general, arbori de dimensiuni mai mici.

Când se plantează arborii?

Toamna este perioada ideală pentru plantarea arborilor. Reluarea creșterii arborelui în noul amplasament este determinată de măsura în care acesta dezvoltă noi rădăcini capilare. Acest proces depinde de diferiți factori, precum umiditatea și temperatura solului. Toamna, acești factori sunt în general favorabili. Temperatura solului este încă suficient de ridicată pentru ca arborii să dezvolte noi rădăcini capilare după transplantare și înainte de venirea iernii. Creșterea numărului de rădăcini capilare facilitează absorbția apei în primăvara următoare. Arborii resimt mai puțin stresul transplantării și își vor relua mai repede creșterea. Prin urmare, plantarea arborilor toamna este ideală, dar, în practică, nu este întotdeauna posibilă.

Plantarea arborilor: ghid complet, pas cu pas

În acest ghid, veți afla cum puteți planta arborii în mod eficient și corect. De la realizarea gropii de plantare până la tăierea după plantare, discutăm tot ce trebuie să știți pentru ca arborii nou plantați să se prindă bine și să poată crește din plin în viitor. Acest ghid oferă informațiile necesare pentru plantarea cu succes a arborilor.

1. Plantarea arborilor: realizarea gropii de plantare

Realizați o groapă de plantare largă, cu diametrul de 1,5 până la 2 ori mai mare decât diametrul balotului. De exemplu: dacă arborele are un balot cu diametrul de 60 cm, groapa de plantare trebuie să aibă un diametru de cel puțin 90cm, dar de preferat 120cm. Groapa de plantare trebuie să fie puțin mai puțin adâncă decât înălțimea balotului. Pentru a permite schimbul de oxigen, arborele nu trebuie în niciun caz plantat mai adânc decât a fost în pepinieră! În cazul arborilor mari, țineți cont de tasarea ulterioară a arborelui din cauza greutății balotului. Acesta poate comprima solul de dedesubt, mai ales dacă solul nu s-a stabilizat încă bine, de exemplu în cadrul proiectelor de construcții noi (fig.1). Afânați bine fundul gropii de plantare până la adâncimea unei cazmale și, dacă este necesar, afânați și pereții. Pereții din sol argilos sau lutos se pot netezi și compacta în timpul săpării, mai ales dacă sunt umezi. Afânându-i cu o cazma, rădăcinile se pot dezvolta mai ușor. Amestecați eventualul pământ nou cu solul existent. Uneori se optează pentru umplerea gropii cu pământ de grădină. Amestecați-l încă de la baza gropii cu solul existent, astfel încât rădăcinile să poată crește mai ușor dincolo de groapa de plantare.

2. Plantarea arborilor: ancorarea arborilor

Un arbore nou plantat trebuie ancorat pentru a preveni înclinarea sa sub acțiunea vântului. Cea mai utilizată metodă este ancorarea supraterană cu doi sau trei tutori. Doi tutori sunt suficienți pentru arborii mai mici, cu circumferința trunchiului de până la 25-30cm. Arborii mai mari, cu circumferința trunchiului de la 25-30cm, se plantează de preferință cu trei tutori. Alegeți tutori cu lungimea și grosimea corespunzătoare dimensiunii arborelui. Pentru arborii cu trunchi înalt, cu o înălțime liberă a trunchiului de min. 200 cm, utilizați tutori de 250 cm. 100 cm intră în sol, iar 150 rămân deasupra solului. Pentru un trunchi mai scurt, alegeți un tutore mai scurt.

Cu ajutorul unui burghiu de pământ, realizați 2 sau 3 găuri în sol, imediat lângă balot, față în față sau dispuse în triunghi, și fixați ferm tutorii în sol. Cel puțin jumătate din lungimea tutorilor trebuie să intre în sol. Când utilizați 2 tutori, trebuie să țineți cont de direcția predominantă a vântului. În Țările de Jos, acesta bate dinspre sud-vest. În acest caz, amplasați tutorii spre sud-est și nord-vest. Umpleți groapa de plantare cu pământ. Activitatea biologică a solului poate fi stimulată prin amestecarea în pământ a unui ameliorator organic de sol sau a compostului bine descompus. Pe parcurs, tasați bine pământul din groapa de plantare. Uniți partea superioară a celor trei tutori cu șipci, pentru a obține o structură rigidă.

Dacă utilizați doi tutori, acest lucru nu este necesar. Prindeți de fiecare tutore câte o bandă de ancorare în jurul trunchiului și fixați-o cu cuie de tutore. Benzile de ancorare nu trebuie să fie largi, dar nici tensionate. După aproximativ 3 ani, tutorii vor fi degradați, iar partea lor supraterană poate fi îndepărtată. Arborele s-a fixat suficient pentru a putea continua să crească fără sprijin.

3. Plantarea arborilor: realizarea unui inel de udare

Arborii noi trebuie să primească apă suplimentară cel puțin în primii doi ani. Cantitatea depinde de condițiile meteorologice și de specia arborelui. Realizați un inel de udare din pământ sau material plastic, pentru ca apa să pătrundă bine în balot. Diametrul inelului de udare trebuie să fie egal cu cel al balotului, astfel încât apa să pătrundă și în acesta (imaginea 5). Pe vreme secetoasă, verificați 1 x pe săptămână umiditatea de lângă balot și udați în funcție de necesități. Când este nevoie de apă, administrați dintr-o dată o cantitate mare, în loc de câte puțin în fiecare zi. Umiditatea solului poate fi verificată, de exemplu, cu ajutorul unei sonde pentru sol sau introducând o cazma în pământ. Mențineți baloturile umede pe tot parcursul sezonului de vegetație, dar nu excesiv de ude! Arborii pot muri și din cauza excesului de apă; în acest caz, solul conține prea puțin oxigen, iar rădăcinile putrezesc. Pe lângă inelul de udare, există și alte metode de udare a arborilor.

Descărcați instrucțiunile noastre de plantare în format PDF

Tăierea după plantare

Arborii sănătoși prezintă un echilibru natural între coroană și rădăcini. Acest echilibru este perturbat în momentul în care arborele este scos din pepinieră, deoarece fiecare arbore își pierde inevitabil o parte din rădăcini în timpul acestei operațiuni. Drept urmare, rădăcinile pot transporta mai puțină apă către coroană, ceea ce provoacă stres. Arborele va reacționa formând frunze mai puține și mai mici, reducându-și astfel suprafața foliară. Dacă deficitul de apă este prea mare, arborele va elimina chiar și ramuri din coroană, existând riscul ca habitusul să fie afectat. Din acest motiv, udarea este necesară în primii doi ani, dar deseori nu este suficientă. În perioadele lungi și călduroase sau la temperaturi extrem de ridicate, frunzele se pot usca, deși balotul este umed. În această situație, capacitatea rădăcinilor este pur și simplu insuficientă pentru a transporta spre coroană cantitatea necesară de apă. Administrarea unei cantități mai mari de apă nu este o opțiune în acest caz și are doar consecințe negative, precum lipsa oxigenului și putrezirea rădăcinilor. Singura soluție este reducerea necesarului de apă și tăierea arborelui. De preferință, tăierea se efectuează chiar în momentul plantării, pentru a preveni suferința severă a arborilor în perioadele de vârf. În primii doi ani, coroanele vor avea astfel un volum ceva mai mic, însă arborii vor resimți mai puțin stresul, se vor prinde mai repede și ulterior se vor dezvolta mai bine.

Tăierile se efectuează în lemnul de un an sau de doi ani. Lemnul gros din coroană trebuie păstrat. Acesta conține substanțe nutritive de rezervă, de care arborele are nevoie pentru a dezvolta rădăcini noi. Nu este necesară îndepărtarea întregului lemn de un an și de doi ani prezent în arbore. Arborii cu mult lemn în coroană necesită o tăiere amplă, însă arborii cu puțin lemn în coroană, precum un Ailanthus, se taie foarte puțin. Pentru a nu afecta habitusul arborelui, se recomandă păstrarea mugurilor terminali și îndepărtarea numai a lăstarilor laterali.

Citiți aici interviul cu Cees van Casteren despre tăierea după plantare.

Protejarea trunchiului împotriva arsurilor solare

Din păcate, fisurile trunchiului cauzate de supraîncălzire apar tot mai frecvent. În mod normal, transportul apei prin trunchi protejează celulele scoarței împotriva supraîncălzirii, însă după plantare este transportată mai puțină apă către coroană, iar acest sistem de răcire nu mai funcționează suficient. Prin urmare, trunchiul este expus riscului de arsuri solare. Soarele la apus reprezintă principalul factor, deoarece razele sale cad perpendicular pe trunchi, iar căldura poate ridica temperatura celulelor atât de mult încât acestea sunt distruse. De aceea, arsurile solare sunt de obicei vizibile pe partea vestică a arborelui.
În special arborii cu scoarță netedă și subțire sunt foarte vulnerabili și trebuie protejați. Acest lucru se poate face prin învelirea trunchiului cu rogojini din fibre de cocos sau din stuf. Arborii cu scoarță rugoasă și cei ramificați de la bază sunt mai puțin vulnerabili și, de obicei, nu necesită protecție.

Atenție: în trecut, trunchiul era adesea învelit cu iută, însă practica a demonstrat că acest lucru poate avea consecințe negative. Deoarece iuta este înfășurată strâns în jurul trunchiului, sub aceasta se poate acumula căldură. Temperatura poate crește atunci considerabil, cu efecte negative asupra scoarței și a restului arborelui