Parrotia persica este, de obicei, un arbust ramificat la sol, care se transformă într-un copac de dimensiuni medii, cu un obicei de ramificare neregulată și răspândită. Uneori crește și ca arbore de trunchi. Trunchiul este de culoare gri deschis cu pete maro-violet și are plăci de scoarță solzoasă. Acest lucru este deosebit de decorativ pe arborii mai bătrâni. Crenguțele tinere au lenticeli vizibile. Frunzele lucioase se desfac întunecat și au adesea o formă oblică, iar jumătatea superioară a marginii frunzei este neregulat ondulată. Principala sa valoare ornamentală este reprezentată de coloritul de toamnă în tonuri de roșu, galben și violet. Înfloresc mai ales exemplarele mai în vârstă. Florile au o dimensiune de aproximativ 2 cm și ies în evidență datorită anterelor de un roșu aprins. În plină înflorire, arbustul încă gol este o priveliște neobișnuită. Înflorirea este urmată de fructe maronii cornute de aproximativ 1 cm de mărime. Sistem radicular superficial și fin.
Parrotia persica can eventually reach a height of 7 - 10 (12) m, depending on the site and climate conditions.
Parrotia persica has a average growing and can eventually reach a height of 7 - 10 (12) m, depending on the site and climate conditions.
The leaves of Parrotia persica turn yellow, orange, red, purple in autumn.
The right time to plant Parrotia persica is during the dormancy period. In Western Europe, Parrotia persica with root balls can generally be planted from mid-November to late April, although this depends strongly on the climatic conditions and the species of tree.